După o pauză de aproape un an și două texte, am zis să mă țin de promisiunea pe care mi-am
făcut-o de a scrie în fiecare seară. Am o singură problemă în momentul ăsta. Nu ceva major. Aud voci. Îmi răsună în cap cuvinte. Dacă aș avea talent, poate că aș scrie o poezie, un poem, un ceva punând cuvintele din capul meu la rând.
Comandă/cafea/programare/SEO/analize/bonă/RMN/costă/mâncare/sună/salată/online/frig/fereastră/primăvară/cumțisepare/aifăcut/aivorbit/nuuita/notează-ți/cevadulce/metrou/primăvară/serial/bună/bună/bună/pa/vorbim/primăvară
Cum poemul n-are nicio șansă să apară, zic să povestesc un pic despre cum e să lucrezi în open-space. Celor care nu știu ce e un open-space, le doresc să nu afle prea curând. Pe cei care lucrează îi invit să adauge experiențele lor listei mele, sigur nu va fi completă vreodată.
Ce e open space-ul?
La o scurtă căutare pe google, vei descoperi că birourile de tip open space încurajează creativitatea, munca în echipă și datorită lor angajații comunică mai eficient. Asta spun studiile de resurse umane. Să le lăsăm deoparte și să scriu rapid, așa cum îmi vin câteva reguli de supraviețuire, unele amuzante, altele doar utile.
Prima zi în open space
Intri pe o ușă și vezi o hală cu multe birouri. Câteva zeci de perechi de ochi te scrutează din cap până-n picioare, dar nicio grijă, asta e doar așa de început. În câteva zile vei ști cine mai friguros, cine nu și-a plătit facturile, cine are o problemă cu soția, soțul, mama, iubitul, iubita, cine ce preferă să mănânce etc, etc. Ești condus către biroul tău și, dacă ai noroc, poate ai o bucată de perete pe undeva sau un geam sau un paravan. Dar cum ești venit mai la urmă într-un spațiu gata creat, vei avea parte, probabil, de un loc în mijloc. Vei sta câteva minute pe scaun, te vei uita stânga, dreapta, față, spate și te vei gândi cum o să-i ții minte pe toți oamenii din jurul tău. Într-un final, îți deschizi computerul, cineva îți va arăta ce ai de făcut, vei lua o pauză și ușor, ușor, trece prima zi. Îți vei scrie în notițele din telefon ce ai de luat pentru a doua zi: căștile. Cu cât mai mari, cu atât mai bune. Apoi, te vei obișnui cu noile reguli de supraviețuire în open space
Ia-ți haine adecvate pentru open space!
În open space, iarna este cald, vara este cald, primăvara este cald, iar toamna este cald. Așa că trebuie să apelezi la varianta cu foile de ceapă. Pui pe tine mai multe straturi. Într-un final, indiferent că afară sunt -20 de grade sau 35, tot în tricou vei sta. Când vei simți că nu poți să respiri și vrei să deschizi o fereastră (în cazul fericit în care există ferestre care se deschid sau există ferestre), cineva va simți curent și după două-trei minute de grație, va închide geamul.
Regula de supraviețuire: Ai varianta să ieși un pic la aer.
Căști, cele mai mari căști
Într-un open space vei descoperi tot felul de modele de căști. Dacă le-ai uitat acasă sau au căzut pe jos și cineva a trecut și a călcat pe ele, apoi ți le-a așezat frumos pe birou stricate, ai ocazia să-ți petreci ziua aflând tot felul de lucruri, unele mai interesante ca altele. Din stânga: „Mama, ți-am zis să răspunzi la telefon când te sun, vezi că nu merge fixul. Ți-am luat degeaba mobilu’ ăsta, că răspunzi a șaptea oară când te sun.” Din stânga mai încolo: „Bună ziua, aș dori o programare la doctorul X. A, stați să mă uit. Nu se poate marți? A, da, e ok joi dimineața. La 9:00, da, nu mai târziu. Băăi, voi știți cât costă programarea la doctorul ăsta?” Atenția îți e captată brusc, de undeva din față: „Ți-am spus că dacă ai o problemă, vii la mine și discutăm. Înțelegi ce zic? ” Mai încolo: „Noi ce mâncăm astăzi? Vreți să comandăm ceva? Cine face listă?” La doi metri, un mobil sună. Și sună. Și sună. Se oprește. Preț de cinci secunde. Sună iar. Posesorul lui e plecat. Te uiți cu jind la toți ceilalți care sunt cu degetele pe tastatură și căștile în urechi. Trebuie să-i spui unui coleg ceva. Te duci în spatele lui. Se aude muzica din căști. Nu știi cum să-l faci atent. Dacă-i pui mâna pe umăr, se va speria și va tresări, dacă te duci într-o parte a lui, va tresări. Așa că mai bine deschizi Facebookul și îi scrii pe messenger. Îți scoți căștile de la telefon și încerci cu ele. Tot se aude orice în jur. „A venit mâncarea. Hai să mâncăm aici, că n-avem timp.”
Regula amuzantă de supraviețuire: Din când în când, poți interveni în discuțiile lor. E, totuși, un risc. Să nu sesizeze ironia.
Ședințele în open space
Se întâmplă, da, ca toate sălile de ședințe să fie ocupate, așa că uneori pe aproape de biroul tău se strânge un grup care va vorbi suficient de tare cât să te facă să nu-ți mai poți vedea de treaba ta și să-i auzi. Chiar dacă nu te interesează. Ce e de făcut? Căștile, căștile, căștile
Mâncarea în open space
Cele mai multe companii de birouri au o sală de mese, cu frigider unde să-ți pui mâncarea de acasă, și cuptoare cu microunde ca s-o încălzești. Acolo mănâncă cei care vor să chiulească și să-și ia pauza de masă. Adevărații angajați, dedicați, n-au ei timp de pauze. Ei mănâncă lângă tastatură, cu ochii în mailuri și cu telefonul la ureche. E ok să mănânci un sandviș, un snack, o salată fără prețioasa ceapă. Dar există și zile privilegiate, în care știi cam ce s-a gătit pe-acasă pe la colegii tăi de serviciu. Mai o tocăniță, o ciorbiță, o chifteluță, un cârnăcior cu varză călită. Sau poate un ostropel din ăla bun cu usturoi. A venit și comanda de la chinezesc, pizza mai durează câteva minute.
Regula de supraviețuire, aia corectă și asumată: Mergi și spune-le că miroase! Nu mai șușoti cu restul lumii! Spune-le că te deranjează!
A, și mai aștept și comentariile voastre cu lucruri care vă plac sau nu vă plac dacă lucrați în open space.
