Anul trecut mă aflam în vacanță în Olanda, iar prietenii mei care locuiesc acolo, știind cât de mult îmi plac cărțile s-au gândit să-mi facă o surpriză și să mergem o zi din Amsterdam în Maastricht. Aflaseră de existența unei librării într-o fostă biserică dominicană, pe care nici ei nu o văzuseră.
Față de Amsterdam, Maastrichtul e cam la două ore cu mașina. Am parcat undeva în centru, nu știam adresa, dar ne-am spus, dacă e o librărie într-o fostă biserică, sigur știe lumea. Am început să întrebăm, dar oamenii se uitau destul de mirați și foarte puțini păreau să aibă habar despre ce întrebam noi. Am căutat adresa pe Internet, nu am găsit-o, așa că am continuat să o luăm din aproape în aproape după indicațiile primite de la oamenii de pe stradă. Stânga, dreapta, stânga dreapta, ne tot fâțâiam pe pe străduțe și, deodată, am văzut-o. Într-adevăr arată ca o biserică. Nu scrie nicăieri cuvântul librărie. Alături e o terasă, am trecut pe lângă și am intrat.
Nu am putut îngăima decât Wow! Este cu adevărat impresionantă, așa că dacă aveți drum vreodată prin Maastricht să treceți negreșit (am pus o poză și cu harta, ca să fie mai simplu de găsit). Am pășit cu sfială, mă uitam peste tot, la arhitectură, la coloane, la ferestre, mai puțin la cărți. Am înaintat printre rafturi și am descoperit că locul fostului cor a fost luat de o cafenea. O masă imensă în formă de cruce este luminată de un candelabru, iar pe margine se aflau măsuțe la care olandezii stăteau și răsfoaiu cărți sau reviste.
După vreo 10 minute, timp în care m-am obișnuit cu măreția locului, am început să iau și cărțile la rând. Evident, cele mai multe erau în olandeză, dar la etaj am descoperit și volume în engleză sau franceză. M-am bucurat când am văzut „Cântăreața cheală” („La cantatrice chauve”) a lui Eugen Ionesco. M-am oprit la standurile cu reviste, cu muzică și, bineînțeles, la cele cu agende – una dintre slăbiciunile mele.
Am petrecut cam o oră în acel spațiu minunat. Ne-am oprit la terasa de lângă, unde, la o cafea, am citit pe Internat câte ceva despre acastă librărie. Pe scurt, Librăria face parte din lanțul Selexyz Dominicanen, iar biserica datează din secolul al XIII-lea. Construită în 1294, a fost așezământ religios vreme de 500 de ani, până în 1794, când Maastricht-ul a fost invadat de Napoleon. După aceea a fost transformată în depozit, arhivă, parcare imensă pentru biciclete, iar din 2007 este librărie.
Proiectul aparține arhitecților olandezi Merkx + Girod. Inițial au dorit crearea unui al doilea etaj în biserică, dar cum spațiul ar fi devenit mult mai mic, au găsit soluția de a instala, pe o parte a bisericii, o structură de oțel de două etaje, unde sunt așezate cărțile. În 2007 au câștigat Premiul Lensvelt de Arhitectură de Interior, iar în 2008 the Guardian a numit-o „the best bookstore in the world”.
Iată și harta, dacă ajungeți prin Maastricht, să găsiți mai ușor librăria, nu să bâjbâiți precum coiotul confuz:
Am mai adăgat câteva imagini din interiorul celei mai spectaculoase librării în care am ajuns până acum.
Mă găsiți și pe Facebook Coiotul relaxat
