Nemaiștiind ce să inventeze, oamenii, pardon, cercetătorii s-au gândit să dea o denumire și primei zile de muncă din 2015: Blue Monday, decretând că e cea mai tristă zi din 2015. Având în vedere că mai sunt 360 de zile din 2015, nu pot să sper decât că știu ei ce spun și niciun om nu va fi mai trist ca astăzi până la sfârșitul anului.
Recunosc, e absolut îngrozitor ce s-a întâmplat azi: a început lumea serviciul, a fost aglomerat și cu mașina și cu metroul și cu autobuzul și a fost cam frig – total inacceptabil și nenatural, având în vedere că suntem în plină iarnă. Dacă mai luăm în calcul că pe seară alunecai pe drum spre casă, că la prânz la cantină salatele au dispărut imediat și au rămas doar sarmalele, că hainele parcă s-au micșorat după Sărbători, chiar că totul pare o tragedie.
Mă întreb câți dintre oamenii care s-au plâns de Blue Monday s-au gândit la prieteni ai lor care poate și-au pierdut joburile și își caută un loc de muncă de câteva luni sau la cei care, în loc să se înghesuie în metrou spre serviciu, se înghesuie în fața cabinetului vreunui doctor?
Mă mai întreb câți oameni au văzut soarele de dimineață și s-au bucurat că le încălzește fața? Eu
l-am văzut, chiar dacă se ascundea printre clădiri de birouri înalte și gri. Dar poate nu se pune, în fond, sunt doar un coiot relaxat…
Aștept ziua de mâine să caut o nouă poză de făcut dimineață, pe drum spre serviciu.
