M-am dus la filmul „Fata dispărută” fără prea mari așteptări. Văzusem în trailer că e vorba despre o femeie care a dispărut de acasă, iar soțul ei e suspectat că a ucis-o. Dar cum duminica îmi permit să fac ce vreau cu timpul meu, chiar cu riscul de a-l irosi, am ales să merg să-l văd. Două ore și jumătate, cam atât a ținut. Două ore și jumătate am stat cu ochii țintă la ecran, timp în care cineva s-a jucat cu mintea mea. Nu știu cine, scenarista care e și autoarea cărții sau regizorul Fincher care-mi mai făcuse asta și cu „Se7en”. Cert este că atunci când prindeam un fir și-mi spuneam, aha, asta e, nu treceau decât câteva minute și apărea altceva care-mi demonta tot ceea ce credeam că am înțeles.
Pe la jumătatea filmului, o parte din mister s-a elucidat, dar nici vorbă să mă plictisesc. Ba, din contră, mă tot gândeam, oare cum o să se termine. Ei, am așteptat până la sfârșit și chiar dacă finalul mi s-a părut ușor neverosimil, pot spune despre acest film că nu este previzibil. Deși de multe ori ai impresia că ai mai văzut asta și că știi ce va urma, nu te lămurești până la final.
Despre ce e filmul?
Amy și Nick. Amândoi sunt scriitori. Le plac scenariile și le joacă în primii ani în care s-au cunoscut, când amândoi găsesc cu ușurință cum să se descopere unul pe celălalt și să se surprindă. Se căsătoresc. Apar probleme cu joburile lor. Se mută din New York. În ziua în care aniversau cinci ani de căsătorie, Amy dispare de acasă. Poliție, emisiuni la televizor, opinia publică, vecini, conferințe de presă. Cu fiecare pas al anchetei, Nick devine suspectul principal. Povestea lor o aflăm atât prin intermediul lui Nick, cât și din jurnalul scris de Amy. Versiuni prea diferite, însă. E clar că adevărul e undeva la mijloc.
Așadar, despre ce e filmul, de fapt? Poate fi despre căsnicie, despre iubirea care dispare încetul cu încetul, despre ceea ce așteptăm de la persoana de lângă noi, despre relația copii adulți – părinți, despre oamenii care trag concluzii ferme după ceea ce văd la televizor. Eu aleg să-l văd ca pe un film despre manipulare – de la ce se întâmplă într-un cuplu când unul încearcă să-l transforme pe celălalt, până la ce se poate întâmpla la nivelul unei întregi țări care are nevoie să acuze, să tragă concluzii, să plângă sau să hulească în fața unui televizor, vrând parcă să uite cum sunt viețile lor reale.
Nu m-am omorât după Ben Affleck în rolul lui Nick Dunne, în schimb Rosamund Pike, care a interpretat-o pe Amy, a fost o revelație pentru mine. „Fata dispărută” este regizat de David Fincher („Se7en”, „Strania poveste a lui Benjamin Button”).
Scenariul este semnat de Gillian Flynn, cea care a scris și cartea după care a fost realizat filmul. Romanul s-a tradus și la noi anul trecut la Editura Trei.
Ca și concluzie, mergeți să-l vedeți! Sunt răsturnări de situație neașteptate, sunt și clișee, într-adevăr, dar nu deranjează prea tare. Nu lipsesc însă nici replicile pline de umor și ironie. Filmul a avut premiera pe 3 octombrie 2014.
Foto: outnow.ch
1 comentariu
[…] mai bun scenariu Wes Anderson – „The Grand Budapest Hotel” Gillian Flynn – „Gone Girl” Alejandro González Iñárritu, Nicolas Giacobone, Alexander Dinelaris Jr. – „Birdman” […]