Trei vieți? Asta scria pe afișul filmului Complet străini, așa că am profitat de mini-vacanța de 1 mai și am mers la cinema Elvira Popescu să-l văd.
Toți avem prieteni, ne vedem cu ei, vorbim vrute și nevrute, ne petrecem vacanțe, aniversări, seri la terase. Nu ne întrebăm ce e în telefoanele lor, la fel cum ne gândim că nici pe ei nu-i interesează ce se flă în telefoanele noastre. Ce s-ar întâmpla însă dacă prietenii ar afla tot? Cât de bine te cunosc? Cât de bine îi cunoști? Cam asta e premisa de la care pleacă filmul.
Șapte prieteni, trei cupluri și un bărbat a cărui nouă iubită nu a putut ajunge, se întâlnesc la o cină la unul dintre cupluri și cineva propune un joc. Aparent inofensiv, în fond se cunosc de ani de zile și nu au au secrete (spun ei), prietenii își vor petrece seara punând telefoanele pe masă și citind împreună mesaje (sms-uri, whatsapp, messenger) sau ascultând conversațiile pe speaker. Așadar, orice telefon sună conversația va fi pe speaker, orice mesaj apare, va fi citit cu voce tare. Ai juca jocul ăsta cu prietenii tăi?
„Telefoanele sunt cutia neagră a vieții noastre. Câte cupluri nu s-ar destrăma dacă partenerii și-ar citi unul altuia mesajele?”
Aceasta este replica unui personaj din Complet străini, înainte de a porni jocul. Filmul durează o oră jumate, cam așa. La început râzi cu gura până la urechi, umorul e dozat în replici bune și situații la care nu te gândești, dar pe care, la un moment dat, poate le recunoști, dacă nu din viața ta, din poveștile prietenilor. Pe măsură ce filmul se apropie de final, îți dai seama că, de fapt, nu e o comedie. Nu se omoară nimeni pe acolo, dar tensiunea crește atât de mult, încât parcă nu mai vrei să afli și mai multe, și mai multe detalii despre viețile lor. Tot felul de nume și situații ies din telefoanele lor.
Îmi amintesc că am citit acum mulți ani o carte de David Lodge – „Gânduri ascunse”. Când am terminat-o, mi-am spus că nu-mi va mai trece prin gând să aflu vreodată sau să mă intereseze ce e în mailul cuiva apropiat. De fapt, astea sunt întrebările. Avem nevoie să știm totul despre cei apropiați, să pătrundem în intimitatea lor? Și dacă aflăm ceva ce nu ne place, care e metoda prin care să nu-i judecăm sau să nu fim judecați, la rândul nostru?
Complet străini (Perfetti sconosciuti), un film despre fragilitatea oamenilor și despre spațiul intim al fiecăruia dintre noi. Pe care poate e bine să-l respectăm. Filmul e în cinematografe în această perioadă.
Mă găsiți și pe Facebook Coiotul relaxat 🙂
