31 decembrie 2014: gânduri de sfârșit de an

Mai sunt câteva ore din 2014. Azi m-am trezit pe la prânz, cu soarele pe față și cu gândul să ies să mă plimb puțin. Printre copacii din parc și, în general, undeva în natură reușesc să-mi adun gândurile cel mai bine. Iar azi chiar a fost o zi superbă. Dom’ Regizor a fost generos și ne-a oferit soare și copaci frumoși, plini cu zăpadă.

M-am gândit la anul ce se încheie. Mi-am spus că, indiferent prin ce experiențe am trecut, unele amuzante, interesante, altele grele, e 31 decembrie și nu simt bucurie mai mare decât aceea că mă pot plimba în voie pe aleile parcului. Că aud cum scrâșnește zăpada sub picioare, de parcă o ronțăie cineva, că văd copii fericiți care strigă pe sănii cât pot de tare: „Mai vreaaau!” și părinți care aleargă spunând la fel de tare: „Nu mai poooot!”. „Ba mai poooți, haai, maaami, haaai, tati!”

Mă opresc la una dintre căsuțele din parc și-mi iau un pahar cu vin fiert și o pungă cu castane coapte fierbinți. Continuu să merg și să aduc amintirile de anul ăsta în minte. Zâmbesc când îmi amintesc de emoțiile așteptării unor rezultate care au fost bune, de ziua de Paști când ne-am dat voie, în familie, să stăm în pijamale la masă, de câteva zile petrecute la Brașov alături de o prietenă dragă și băiețelul ei căruia i-am citit în fiecare seară „Punguța cu doi bani”, de primăvară, când am fotografiat tot liliacul și toate magnoliile înflorite care îmi apăreau în cale, de o seară pe plajă când am băut bere din cutie și am mâncat chipsuri, pentru că la nicio terasă nu era de poposit din cauza muzicii enervante. Zâmbesc în continuare când îmi amintesc de o noapte din luna mai, când aveam insomnie și mi-a venit ideea să am un loc al meu unde să scriu despre universul meu de om relaxat care peste noapte s-a transformat în coiot relaxat cu pagină de feisbuc. Sunt multe lucruri pentru care îi mulțumesc lui 2014. Cel mai mult îi mulțumesc că am avut alături de mine oameni care m-au încurajat în momente dificile și alături de care am râs mult. Și îi mai mulțumesc că am avut noroc: n-am câștigat la loto, n-am dat peste comori ascunse, dar am câștigat fiecare zi pe care am trăit-o așa cum am dorit. Și s-au adunat 365, fiecare cu rămășițele ei.

Și cum deja s-a înserat, să fac repede o listă cu ce-mi doresc de la 2015. Voi scrie ce îmi vine în cap, fără să mâ gândesc prea mult:

• Să mă văd mai mult cu prietenii, chiar dacă plouă, e frig, e caniculă sau mi se pare că am multă treabă la serviciu.
• Să găsesc în fiecare zi ceva care să mă facă să râd în hohote sau, dacă nu se poate asta, măcar să zâmbesc.
• Să citesc în fiecare săptămână câte o carte, pentru că s-au strâns vreo 30 necitite, pe puțin.
• Să învăț să gătesc scoici.
• Să cheltuiesc mai puțin și să dau toate lucrurile de care nu am nevoie.
• Să găsesc o formă de sport care-mi place. Dacă nu, să merg pe jos de câte ori am ocazia.
• Să dorm mai mult noaptea și să nu mă mai culc mai târziu de ora 1:00.
• Să merg la prietenii mei din Olanda și să ajung din nou la muzeul Van Gogh din Amsterdam.
• Să am curaj și să înfrunt orice situație dificilă care ar apărea. Dacă se va întâmpla, să citesc ce am scris acum, ca să știu că mi-am propus și pot.
• Să nu iau lucrurile foarte în serios și să mă bucur de fiecare zi (asta nu e foarte greu pentru mine, deja practic de ceva vreme).
• Când vine primăvara, să stau pe iarbă sub un copac înflorit și să beau un pahar cu șampanie. Dacă n-am, pot înlocui cu o eugenie sau o acadea.
• Să merg măcar o dată cu bicicleta la serviciu, fără să mă gândesc la mașinile care mă urmăresc pe șosea.
• Să nu-mi mai propun lucruri greu de realizat și obiective prea mari, care mai mult mă agită decât mă fac să le realizez.
• Să stau o săptămână fără telefon, feisbuc, Instagram. Să văd cum e și ca stare, și ca experiment.
• Aaa, credeam că am terminat, dar am uitat ceva foarte important: de două, trei ori pe an, să-mi dau voie să mânânc câtă înghețată vreau deodată, chiar dacă înseamnă o cutie întreagă.

Un An Nou fericit cu sănătate și momente frumoase tuturor celor care vor citi aceste rânduri!