„Ți-am spus de atâtea ori că nu-mi place când faci asta!” „Nu mă asculți niciodată!” „Mereu spui una și faci alta!” „De câte ori să-ți mai zic aceleași lucruri?” „Nu am cum să mă-nțeleg cu tine, pentru că întotdeauna mă enervez dacă încerc să discut cu tine. Pur și simplu nu vrei să înțelegi nimic din ce-ți spun.” „N-am chef să mă cert cu tine, așa că mai bine încheiem orice subiect de discuție!” „Oricum
n-ajungem niciodată la un rezultat. Amintește-ți ce ți-am zis atunci la petrecerea aia.” „Exagerezi ca întotdeauna!”

Vă sună cunoscut? Recunosc că mie nu-mi place să mă cert. Și nu am făcut-o mult timp. Iar din când în când, mai dispăreau oameni din viața mea, pentru că mă trezeam că, deodată,  reproșez tot ce
n-am zis ani de zile. Și o făceam în cele mai proaste momente, pe un ton jignitor și fără ca persoana de lângă mine să aibă habar sau să-și amintească  ce spuneam eu. Am căzut de atâtea ori în capcanele cuvintelor „întotdeauna” și „niciodată”, încât puteam paria că nu există vreo soluție de conciliere. Ei bine, de aceea am ales subiectul de azi cearta în cuplu. Să vedem dacă are vreo noimă să te cerți și la ce poate duce.

Spune-mi dacă e rău sau e bine să te cerți. Sau de fapt, cum e?
Să o luăm cu începutul. E ok să te cerți! Nu spun că e plăcut, că e de preferat, însă, decât să izbucnească un nou război mondial peste câțiva ani de relație de genul „Noi nu ne certăm niciodată”, este de preferat să descărcăm tensiunile pe parcurs. Cu atât mai mult cu cât cearta duce la un nou grad de intimitate.

Cum poate să ducă la intimitate când te apuci să-i reproșezi tot ce-ți vine în minte? Și de multe ori te gândești că dacă deschizi gura, după aia îți pare rău și decât să strici mai bine taci…
O ceartă nu înseamnă o despărțire și avem ocazia să vedem că o relație nu se rupe doar pentru că nu este perfectă (Cum o mai fi și asta?), că e mai trainică, că ambii sunt implicați și caută soluții. Că doar nu ne certăm degeaba.

Da, ok, în cazul în care caută soluții… Dar de ce nu apar conflictele de la început? De ce după un timp, partenerul sau partenera se transformă în persoane pe care parcă nu le cunoști?
În perioada inițială, de curtare, apare o tendință nu tocmai conștientă de a ne prezenta mai buni și mai frumoși, ca într-un CV bine făcut. Când nu „băgăm mizeria sub covor” și spunem tot ce aveam de spus, relația devine mai intimă și rolurile noastre mai puțin formale. Nu mai pozezi în partenerul perfect, ci devii partenerul autentic, în contact cu emoțiile (supărări sau furii deocamdată, dar mai multă iubire după) și nevoile sale.

Să înțeleg că după o ceartă poate apărea mai multă iubire?
Da, în urma unui conflict, a unei dispute, afli că poți să iubești chiar dacă nu ești întru totul de acord cu celălalt. Ce libertate! Sau poți avea idei și nevoi diferite și să poți să le auzi, să le respecți pe ale celuilalt, chiar dacă nu subscrii. Adică să nu fii fuzional. Chiar că seamănă a relație matură.

Pare ușor dintr-un film SF. Să las de la mine, fără să fiu de acord? Să nu împărtășesc anumite idei, dar să le respect?   
Da. Înseamnă că începi să diferențiezi omul de comportamentul lui, să apreciezi calitățile partenerului de cuplu.

Adică toate chestiile alea enervante și de o parte și de alta care fac parte din comportamentul nostru să le vedem diferit de omul de lângă noi. Da, am repetat ca papagalul, dar acum înțeleg. Când ea îi spune să vină s-o ia de la serviciu, iar el uită, pentru că e prins cu treaba la birou sau când el o roagă să-și pună benzină singură și ea îl sună că a rămas într-o intersecție fără combustibil în rezervor.
Cam așa. Exemple sunt multe și de o parte și de alta. Pentru el: să nu te enervezi chiar dacă nu-ți place că te roagă să o ajuți chiar în timpul meciului, că vrea să te uiți la ea când vorbește cu tine fix când se bat loviturile de la 11 metri, că nu i se pare mare lucru că ți s-a stricat mașina sau că vrea să stabiliți vacanța când tu ai atâtea probleme la serviciu.

Da, da, sună foarte cunoscut. Și „problema” cumpărăturilor (a shoppingului de mâncare) e dezbătută în multe cupluri. De ce nu se duce el și dacă se duce de ce a luat ce era mai scump. Când se duce ea, de ce a luat atâtea legume, etc. Zi-mi și câteva exemple de supărări în cazul femeilor, că deja e amuzant cât de mult se aseamănă cuplurile între ele.
Pentru ea: genul acela de frustrări că el iar și-a lăsat hainele aruncate deși are cuier, dulap și coș de rufe (Hm, sunt trei lucruri de pus pe mercador/olx), că i-ai spus de o mie de ori că, în timp ce te ține în brațe, are și telecomanda într-o mână și nici nu vede ce te supără în asta, că l-ai rugat să cumpere pâine și lapte și a venit cu bere și semințe (A! Nu asta ai zis?), că el e acasă când tu-l aștepți la ai tăi (Astăzi era?), că tu ești furioasă și el privește ghiduș spre decolteul tău.

Că tot am ajuns la micile lucruri enervante peste care înțeleg că putem trece fără mari drame, cum e varianta „sexului de împăcare”?
Este timpul să facem o precizare: o ceartă se încheie cu SOLUȚII negociate, nu doar cu vizite în dormitor (Să nu fim restrictivi, însă!). E important să îl asigurăm pe celălalt de sentimentele și aprecierea noastră și după o ceartă și să ne asumăm o parte din vină. Și dacă tot ai spus de împăcare, ar fi cazul să vorbim puțin și despre acest subiect. Să nu uităm că fiecare are ritmul lui de refacere și că acest timp trebuie respectat. Chiar dacă ție îți trece imediat, nu e cazul să faci deja glume pe subiecte sensibile! Poți, însă, să faci un gest care să crească apropierea dintre voi.

Așadar, înțeleg că dacă tot ne certăm, e bine să negociem și să găsim soluții. Ce înseamnă o ceartă corectă, constructivă? Cum să te cerți curat și cinstit? Poți să-mi spui câteva reguli? 

  • Nu agresezi, nu ameninți, nu folosești apelative! Trebuie să te simți în siguranță permanent.
  • Nu dai înapoi, nu fugi, nu recurgi la scene și lacrimi. Te exprimi clar, asculți și persiști până se rezolvă problema.
  • Te concentrezi asupra scopului imediat. De scrierea istoriei de la Adam și Eva se ocupă altcineva.
  • Nu-l jignești pe celălalt! Nici proveniența lui.
  • Nu îți exprimi emoțiile pentru eternitate. Acum te simți așa și în această situație – acum ești supărat/ă, acum nu ai încredere în ea /el. Nu s-a înâmplat întotdeauna și nu înseamnă că niciodată.
  • Poți lua pauze de comun acord, restul problemelor le rezolvati data viitoare, mâine, poimâine… La urma urmei, aveți o viață înainte!
  • Fă ceva plăcut în timpul discuției sau în pauze. Viața voastră împreună înseamnă și altceva și ar fi păcat să uitați! (Cum ar fi să valsați în timp ce vă certați? Cam progresist, nu-i așa?)
  • Nu face compromisuri majore, dar fii flexibil/ă! Mândria excesivă ne cam lasă singuri!
  • Acceptă prezentul și uită trecutul! Revino mereu la ceea ce poate fi făcut acum! A reaminti evenimente vechi e ca și cum nu ai lăsa o rană să se închidă. Ție îți place suferința?
  • Nu uita, atunci când vă certați, că scopul este să ducă la o apropiere. Nu există câștigători, puneri la punct, control și dominant.
  • Dacă nu a câștigat relația voastră, atunci ați pierdut amândoi!

Recunosc că dintre regulile de ceartă constructivă pe care mi le-a spus Olivia, le-am încălcat pe toate de-a lungul timpului. Îmi vine și să râd și să mă rușinez de cât de simplu pare așa, când le aud, și cât de greu e să-mi stăpânesc nervii uneori. Iar istoriile de la Adam și Eva și „scosul ochilor” pentru ceva ce s-a întâmplat demult sunt pe locuri fruntașe. Ca să nu mai vorbesc de mândrie și de dorința de a avea dreptate. Așa că de acum încolo, voi exersa cearta „cu folos”, fără exagerări și dezgropat trecutul.

Olivia Mocanu este psihoterapeut formator în cadrul Societății de Psihoterapie Experiențială, supervizor. A absolvit Facultatea de Psihologie și Științele Educației la Universitatea București în 1997, formarea ca psihoterapeut SPER în 2000 și Masterul de Psihoterapie și Psihodiagnostic în 2002 la Universitatea București. Are 17 ani de experiență psihoterapeutică experiențială în practica individuală și de grup. Este specializată în psihoterapie individuală cu adulți, cupluri, familie, în consilierea copiilor și a a dolescenților, grupuri de dezvoltare personală sau formative, adicții și dependențe, art terapie și psihogenealogie.
Date de contact:
oliviamocanu@gmail.com, Facebook, 0722.855.232

 

Comentarii

comentarii