Care-i treaba cu psihologul? 10 întrebări despre ședințele de terapie cu psihoterapeutul...

Care-i treaba cu psihologul? 10 întrebări despre ședințele de terapie cu psihoterapeutul Olivia Mocanu

Mi-am propus să fac săptămânal un articol pe o anumită temă cu un psihoterapeut. Mai precis, cu Olivia Mocanu, care are experiență de 17 ani în terapie individuală și de grup. Poate sună pretențios până acum, dar, de fapt, vreau doar să aflu câteva răspunsuri la ceea ce ne preocupă în vremurile acestea: frica, stresul, relația cu timpul, relația cu cei din familie sau de la servicu, haosul financiar, despărțiri, regăsiri etc. Teme în care cred că se regăsesc mulți oameni, dar și coioții relaxați. Pentru început, am încercat să deslușesc un pic care-i treaba cu psihologul. Am aflat că nu orice psiholog este psihoterapeut, că dacă te duci la o ședință tu AI voie să spui orice ți se zice acolo, în schimb, terapeutul NU, că există cod deontologic care reglementează activitatea lor și că, în principal, succesul unei terapii este dat de relația dintre client și terapeut. Mai multe în interviul de mai jos.

1. Care e diferența dintre psiholog și psihiatru?
Diferența cea mai sensibilă este dată de faptul că psihiatrul are formare medicală, se ocupă în special de patologie și e abilitat să recomande tratament medicamentos. Psihologul poate avea specializări diverse și, în funcție de acestea, activează în domenii diferite, cum ar fi transporturi, judiciar, armată, organizațional sau educație.
Diferența trebuie făcută mai ales între psihiatru și psihoterapuetut. Cel din urmă are o licență în psihologie și o specializare în cel puțin una din terapiile psihologice cunoscute (specializare care presupune încă 2-4 ani de școală). Deci, nu orice psiholog este pshihoterapeut.
Specializările terapeutice sunt accesibile și psihiatrilor, dar, din păcate, prea puțini le urmează. O diferență există și între psihoterapeut și consilierul psihologic ori psihologul clinician. Dar deja e altă discuție…

2. Orice psiholog poate avea cabinet și face ședințe de terapie?
Există cabinete de psihologia muncii, psihologia transporturilor etc. Cabinet de psihologie cu specializarea psihoterapie poate deschide doar cel care a obținut un drept de liberă practică în psihoterapie din partea Colegiului Psihologilor.

3. Există reguli legate de confidențialitate?
Există un cod deontologic care reglementează tot ceea ce înseamnă bunele practici în psihologie. În conformitate cu acesta, nimic din ceea ce comunicăm într-o ședință nu poate fi spus mai departe de către terapeut.

4. Dar eu dacă merg la terapie, pot spune altora ce mi s-a zis acolo?
Când ești într-o terapie, poți povesti orice prietenilor sau familiei, însă e important să conștientizezi că tot ceea ce e scos din context poate fi interpretat. Iar cei ce interpretează, oricât ar fi de binevoitori și de bine intenționați, vor veni cu viziunea lor subiectivă asupra faptelor, care nu e și strategia cea mai corectă și mai sănătoasă pentru tine. Până la urmă, ceea ce au avut de spus au spus până să începi terapia. Acesta este momentul în care începi să te repoziționezi singur (deși ești însoțit de terapeut) mai adaptativ prin viața ta și nimeni nu va ști mai bine decât tine cum vrei să ți-o trăiești.

5. Dacă, de exemplu, niște oameni care se cunosc vin la psiholog, există riscul ca unii să afle lucruri pe care le-a spus celălalt?
Experiențele din terapie pot fi exemplificate fără a da nume și, de cele mai multe ori, schimbând ceva în situație, astfel încât să nu poată fi recunoscut un client. Este cazul lucrărilor științifice. Pentru comunicări mai exacte, se cere acordul clientului.

6. Sunt atât de mulți psihoterapeuți, cum se diferențiază ei? În funcție de specializări? Și cum știi la cine să mergi?
Psihoterapeuții au diverse specializări în funcție de forma de terapie și de modalitate. Pot fi terapeuți cu specializare individuală, de familie sau de grup. Iar ca terapii practicate, voi enumera câteva: experiențială, gestalt, cognitiv-comportamentală, psihanaliză, psihodramă, sistemică, existențială etc.
Poți afla care e specializarea terapeutului și gradul lui dacă accesezi siteul Colegiului Psihologilor sau, dacă te afli deja în terapie, vei vedea prin cabinet afișat dreptul de liberă practică într-o terapie și gradul: în supervizare, autonom, specialist sau principal. Seamănă cu treptele medicilor. Cei aflați încă sub supervizare sunt similari medicilor rezidenți.
Despre cum alegi un terapeut cred că ține de fiecare. Sunt clienți care își aleg terapeutul în funcție de proximitate, de prețul ședinței. Cel mai sănătos ar fi să ceri o recomandare prietenilor, pentru că marketingul fals funcționează și în domeniul nostru.

7. Există un număr minimum de ședințe după care îți vei rezolva problemele? De exemplu, dacă cineva vine și spune vreau să vin de două-trei ori și gata. Se poate să-și clarifice atât de repede nedumeririle?
Durata e în funcție de client și de problematica lui. Poți să vrei să scapi de o fobie sau să fii într-o depresie și nu e chiar același lucru. Pe de altă parte, fobia poate ascunde o problematică mult mai complexă, în timp ce resursele și motivațiile persoanei cu depresie pot fi foarte crescute și totul să meargă mult mai repede decât te aștepți. Se spune că o terapie scurtă durează între două luni și doi ani.
Poți merge două, trei ședințe, dacă e vorba de o consiliere psihologică în care faci o alegere practică imediată sau vrei să afli care sunt problematicile de abordat într-o terapie, te pregătești pentru un interviu etc. Dar când cineva îți prezintă o terapie în X ședințe, e bine să fii circumspect. Îți prezintă o rețetă sau un pat al lui Procust în varianta tehnicilor de vânzare…
O terapie presupune să îți dai tu în primul rând timp să te apropii de situațiile, gândurile și emoțiile tale. Iar acest lucru, chiar dacă presupune etape și strategie, nu se poate organiza după un orar atât de strict (al altuia).

8. Cu ce frecvență sunt ședințele și cât durează?
Frecvența clasică e de o ședință pe săptămână. În funcție de problematică, se pot stabili de comun acord două ședințe pe săptămână în prima parte a terapiei, iar ele se pot rări în anumite perioade sau când s-a ajuns la o anumită stabilitate emoțională și se poate încheia terapia cu ședințe din ce în ce mai puțin frecvente. De obicei, programările se fac de comun acord. Durata unei ședințe poate fi de 50 de minute, o oră și jumătate sau două, în funcție de terapeut, de tipul terapiei și de client.
Ședințele de grup pot fi săptămânale (între două și patru ore) sau lunare ( 6-15 ore). Sunt doar exemple clasice, totul ține de organizare și de problematica abordată.

9. Ce tip de terapie practici tu?
Psihoterapia pe care o practic eu este de orientare umanistă. Se numește Terapia experiențială a unificării, pentru că presupune experimentarea aici și acum, regăsirea evenimentelor și a experiențelor vechi, traumatice, cu scopul de a găsi o nouă formă adaptativă de soluționare, o nouă interpretare și o poziție din ce în ce mai matură și mai integrată în raport cu situația, un sens al evenimentelor și logica lor ascunsă, simbolică (uneori somatizată), o integrare corectă a eurilor masculine sau feminine, o dezvoltare a potențialului și a creativității. Această specializare presupune integrarea mai multor tipuri de terapii: gestalt, somatoanaliză, transgenerațională, existențială, transpersonală, tranzacțională, NLP etc.
Sună complicat, însă ideea acestei specializări care pare atât de eclectică este să poți folosi cât mai creativ tehnicile diverselor terapii pentru a putea unifica și echilibra potențialul clientului somatic, emoțional și spiritual.
Specializări secundare am pe NLP, terapie cognitivă și hipnoză. În ultima vreme lucrez mai curând cu adulți (deși am specializare și pe copii), cupluri, familii și grupuri.

10. De ce anume depinde ca o terapie să își atingă scopul?
S-au făcut diferite studii cu privire la ce tip de terapie ar fi cel mai eficient pentru o anumită problematică și nu s-au constatat diferențe semnificative. Apoi, s-a luat în discuție relația terapeutică, iar aici rezultatele au fost bine diferențiate.
Ceea ce contează pentru o bună și eficientă terapie este relația terapeutică. Este esențial să te simți confortabil cu terapeutul tău (mai ales că ai de experimentat de multe ori lucruri dureroase), să simți că te aude și te înțelege, că e acolo pentru tine, că te poți baza pe el ca reper (nu ca mămică sau prieten), că te însoțește de la o distanță rezonabilă, că te poți deschide și că îți dă timp pentru asta (chiar dacă nu te mângâie pe cap și nu te ține în brațe), că îți dă ocazia să alegi drumul tău pe mai departe.

Olivia Mocanu este psihoterapeut formator în cadrul Societății de Psihoterapie Experiențială, supervizor. A absolvit Facultatea de Psihologie și Științele Educației la Universitatea București în 1997, formarea ca psihoterapeut SPER în 2000 și Masterul de Psihoterapie și Psihodiagnostic în 2002 la Universitatea București.
Are 17 ani de experiență psihoterapeutică experiențială în practica individuală și de grup. Este specializată în psihoterapie individuală cu adulți, cupluri, familie, în consilierea copiilor și a adolescenților, grupuri de dezvoltare personală sau formative, adicții și dependențe, art terapie și psihogenealogie.
Olivia Mocanu, date de contact: oliviamocanu@gmail.com, 0722.855.232, Facebookmore info

Aștept pe e-mail (contact@coiotulrelaxat.ro) sau în comentarii la acest articol ori pe facebook Coiotul relaxat întrebările pentru următoarele articole cu Olivia. Am strâns deja câteva, dar e loc de multe.

Comentarii

comentarii